1.5 C
Bucharest
16 februarie 2019
Justiție Știri

Consiliul și Parlamentul convin asupra unor norme noi pentru contractele de vânzare de bunuri și de conținut digital

UE introduce norme noi pentru ca achiziționarea și vânzarea transfrontalieră de bunuri și de conținut digital să se facă mai ușor și mai sigur.

Negociatorii Consiliului și Parlamentului au convenit astăzi asupra unui pachet care cuprinde o directivă privind contractele de furnizare de conținut și servicii digitale (Directiva privind conținutul digital – DCD) și o directivă privind contractele de vânzare de bunuri (Directiva privind vânzarea de bunuri – SGD). Cele două instituții vor trebui acum să confirme acest acord politic provizoriu.

Directivele stabilesc norme comune privind anumite cerințe referitoare la contractele de vânzare încheiate între vânzători și consumatori. Obiectivul este de a oferi consumatorilor europeni un nivel ridicat de protecție și de securitate juridică, în special atunci când fac cumpărături la nivel transfrontalier, precum și de a le facilita întreprinderilor, în special IMM-urilor, vânzările la nivelul UE.

„Acest pachet este un compromis ambițios, dar echilibrat, între garantarea drepturilor consumatorilor europeni și crearea de noi oportunități de afaceri pentru întreprinderile din UE. Consumatorii vor fi acum mai bine protejați atunci când cumpără un tricou într-un magazin ori un frigider inteligent online sau când descarcă muzică. Întreprinderile vor putea reduce birocrația atunci când doresc să se extindă și să înceapă să vândă în întreaga Uniune.”

Tudorel Toader, ministrul justiției din România

Principalele elemente ale compromisului

Compromisul global include o serie de modificări tehnice și de alinieri menite să asigure faptul că dispozițiile celor două directive sunt cât mai apropiate posibil și că acestea oferă consumatorilor și vânzătorilor un cadru juridic coerent și clar.

Ambele directive se bazează pe principiul armonizării maxime, ceea ce înseamnă că statele membre nu se pot abate de la cerințe. Cu toate acestea, cu privire la unele aspecte, este prevăzută o anumită marjă de manevră pentru ca țările din UE să poată depăși nivelul cerințelor, în special pentru a se menține nivelul de protecție a consumatorilor aplicat deja la nivel național.

În Directiva privind conținutul digital (DCD), principalele elemente ale compromisului sunt:

  • măsurile reparatorii pentru nefurnizare și neconformitate: compromisul prevede că furnizorilor ar trebui să li se acorde o „a doua șansă” în cazul nefurnizării, înainte de a se putea rezilia contractul.
  • termene pentru răspunderea furnizorului: pentru a ține seama de diferențele de la nivel național, textul de compromis nu armonizează pe deplin termenele de prescripție sau de garanție, însă prevede că răspunderea furnizorului în cazul neconformității nu poate fi mai scurtă de doi ani.
  • dreptul la rezoluțiune în cazul contractelor pe termen lung: instituțiile au convenit să elimine această chestiune din domeniul de aplicare al directivei.

În Directiva privind vânzarea de bunuri (SGD), unele elemente ale textului de compromis sunt:

  • domeniul de aplicare al directivei: ambele instituții au convenit că bunurile cu un element digital (de exemplu frigiderele inteligente) vor fi reglementate doar prin Directiva privind vânzarea de bunuri.
  • norme privind obligația de actualizare a conținutului digital încorporat în bunuri: aceste dispoziții au fost reformulate în mod substanțial pentru a fi aduse mai aproape de cele din directiva privind conținutul digital. Compromisul final prevede obligația vânzătorului de a furniza actualizări pe o perioadă la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil, în funcție de tipul și de scopul produselor. În unele cazuri, poate fi prevăzută o perioadă fixă.
  • normele privind neconformitatea rămân în mare măsură la fel ca în poziția Consiliului. Acestea includ flexibilitate, acordând statelor membre posibilitatea de a introduce obligația, pentru consumator, de a informa vânzătorul despre neconformitate în termen de două luni.
  • normele privind termenele pentru perioadele de garanție și privind sarcina probei rămân cele prevăzute în poziția Consiliului.
  • garanția de durabilitate: compromisul include dispoziții privind garanții suplimentare de durabilitate pentru consumatori, în plus față de garanția legală, care rămâne obligatorie timp de 2 ani.
Etapele următoare

După ce acordul provizoriu va fi confirmat de cele două instituții (pentru Consiliu, acest lucru se va face de către reprezentanții permanenți ai UE în cadrul Coreperului), textul va fi revizuit de către experții juriști-lingviști înainte de a fi adoptat în mod formal, cel mai probabil înainte de încheierea mandatului Parlamentului.

Related posts

Întâlniri bilaterale ale ministrului apărării naționale, în a doua zi a reuniunii informale a miniștrilor apărării din statele membre ale UE

Adrian Epure

Prezentarea temelor de interes ale Preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene în Parlamentul României

Adrian Epure

Uniunea Europeană își propune dezvoltarea unui Parteneriat strategic cu Asia de Sud-Est

Iulian Anghel