SLOGANUL PREȘEDINȚIEI ROMÂNIEI LA CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

logo-poveste

„COEZIUNEA, O VALOARE COMUNĂ EUROPEANĂ“

(„Cohesion, a common European value“ / „La cohésion, une valeur commune européenne“)

 

PREAMBUL

Începând cu 1 ianuarie 2019, România va exercita, timp de șase luni, Președinția Consiliului Uniunii Europene, un proiect de importanță majoră pentru întreaga societate. Un element component al strategiei de promovare a unei Președinții la Consiliul Uniunii Europene îl reprezintă motto-ul (sloganul) pe care statul membru îl alege pentru a fi utilizat pe durata exercitării mandatului.

Motto-ul „Coeziunea, o valoare comună europeană“ este rezultatul unor consultări instituționale  plecând de la propunerile făcute de 21 de reprezentanți de prestigiu ai mediului academic, științific și publicistic și integrează viziunea pe care România o are asupra mandatului său ca Președinție a Consiliului Uniunii Europene în 2019.

REFERINŢE CU PRIVIRE LA SLOGAN

Președinția României la Consiliul Uniunii Europene vine într-un moment important pentru viitorul proiectului comunitar. Programul de lucru al Preşedinţiei va avea în prim-plan cetățeanul, eforturile noastre urmând să se concentreze cu precădere pe dosarele cu impact direct şi imediat asupra vieţii de zi cu zi a locuitorilor spațiului comunitar.

În acest context, Președinției Consiliului Uniunii Europene îi revine responsabilitatea importantă de a contribui, prin temele prioritare pe care le va aduce în dezbatere, la  consolidarea unităţii Uniunii, un ideal care trebuie urmărit cu consecvență. De altfel, prin exercitarea rolului de mediator imparțial, dar și de facilitator de consens, România va căuta să asigure coeziunea statelor membre în fața provocărilor curente dar și a nevoii de a redefini, împreună, viitorul Uniunii Europene.

Acest efort, la care Președinția României este gata să se angajeze, are ca obiectiv creșterea credibilității Uniunii în ochii cetățenilor europeni, apropierea acestora de procesul decizional de la Bruxelles și,implicit, eficientizarea funcționării proiectului european. Coeziunea blocului comunitar este des evocată în discursurile liderilor europeni. Spre exemplu, în prefața „Cartei Albe privind Viitorul Europei“, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, evoca principiul unității statelor membre, menționând faptul că pe măsură ce decidem încotro ne îndreptăm, ar trebui să ne amintim că Europa a fost întotdeauna în forma ei cea mai bună atunci când am dat dovadă de unitate, de curaj și de convingerea că ne putem croi viitorul împreună.

Prin intermediul motto-ului „Coeziunea, o valoare comună europeană“ dorim să reliefăm importanța reîntoarcerii la obiectivele fundamentale ale construcției comunitare. Astfel, coeziunea poate fi considerată o valoare comună elementară pentru coerența și capacitatea Uniunii Europene de a-și îndeplini obiectivele, așa cum rezultă și din art. 3 al Tratatului privind Uniunea Europeană, care prevede faptul că unul dintre cele mai importante obiective comune este promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale între statele membre. Apărută ca mecanism încă din 1957, ca parte a politicilor regionale, coeziunea a căpătat o dimensiune proprie în 1988, când și-a definit obiectivul ca instrument esențial de atingere a convergenței economice, sociale și teritoriale la nivelul Uniunii Europene. În 1993, prin Tratatul de la Maastricht, aceeași politică se dotează de un fond specific și cunoaște o creștere semnificativă a bugetului alocat făcând din acest mecanism, principalul instrument de sprijin pentru dezvoltare la nivel european.

De-a lungul timpului, politica de coeziune s-a adaptat noilor provocări cu scopul de a stimula o creștere inteligentă, sustenabilă și inclusivă la nivelul Uniunii Europene. În contextul în care, Președinția României la Consiliul Uniunii Europene, din primul semestru al anului 2019, se situează într-o perioadă de reflecție privind viitorul Cadru Financiar Multianual, dar și de analiză a rezultatelor Strategiei „Europa 2020“, reliefarea coeziunii în slogan devine esențială pentru a reaminti statelor membre importanța acestei politici pentru obiectivele fixate de construcția europeană. Mesajul indirect pe care sloganul îl transmite privește importanța politicii de coeziune și a rolului său esențial în atingerea obiectivului de reducere a decalajelor economice, sociale şi teritoriale între statele membre, regiunile și cetățenii Uniunii Europene. Responsabilitatea care revine națiunii noastre, ținând cont şi de simbolistica Centenarului Marii Uniri, este de a rămâne fidelă crezului european şi de a îndemna la  unitate,respect şi încredere reciprocă între statele membre, precum și la tratament egal pentru toți cetățenii Uniunii Europene.

Conceptul de coeziune europeană a fost evocat în repetate rânduri și de personalități istorice de prestigiu ale României. Astfel,  Nicolae Titulescu (1882 – 1941), ministrul Afacerilor Străine (1926 – 1927, 1932 – 1936) şi preşedintele Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor (1930, 1931), afirma încă din anul 1928:„Politica României este dominată de o perfectă convergenţă între interesele române şi europene. Toate acţiunile noastre prezente şi viitoare din domeniul politicii externe au izvorât şi vor izvorî din această premisă fundamentală“.

Din cele 22 de discursuri adunate în volumul „Pledoarii pentru Pace“, reiese în mod evident orientarea proeuropeană a lui Nicolae Titulescu, credința sa în rolul pe care Europa îl are și, mai mult decât atât, datoria Europei de a-și asuma acest rol, în construirea unei lumi mai bune căci, spunea el, „milioane de oameni au murit în Marele Război pentru ca să se poată naște o nouă viață internațională“. Multe din ideile enunțate de Titulescu s-au dovedit a fi vizionare: Atâta vreme cât statele nu vor pune în comun, după un plan raţional, capacităţile lor de producţie şi de consumaţie, pacea va fi în constant pericol“. De altfel, pentru diplomatul român, Europa nu era altceva decât un întreg: Europa îşi caută unitatea. Cu toţii strânşi, uniţi, oare cum am putea să ne îndoim de izbândă?.

În anul 1934, un alt demers pornit din România, în vederea unificării europene, a fost şi „Apelul Esperanto pentru realizarea Statele Unite ale Europei“: „Europeni: 1. Cu toată opoziţia şi contra tuturor aveţi încredere în Uniunea Europeană; 2. Cu ocazia alegerilor naţionale, nu votaţi decât pentru un  partid care militează în favoarea creării unei zone economice europene unificate; 3. Difuzaţi pe lângă parlamentele naţionale europene ideea  instituirii unui parlament comun; 4. Cereţi constituirea unei armate europene şi comune şi introducerea unei monede europene unice; 5. Cereţi un statut autonom pentru state, regiuni şi oraşe în cadrul Statelor Unite ale Europei; 6. Să se studieze într-un spirit european; 7. Respectaţi celelalte naţionalităţi; 8. Luptaţi pentru a elibera economia de povara birocraţiei; 9. Luptaţi pentru legi şi instituţii care permit dezvoltarea socială; 10. Cine se bate pentru Uniunea Europeană favorizează pacea mondială“. Două decenii mai târziu, aceste idei au pus bazele Comunității Europene.

Grigore Gafencu (1892 – 1957), ministru al Afacerilor Străine în perioada 1938 – 1940, s-a dedicat, în special în perioada exilului său, promovării ideii de unitate europeană după cel de-Al Doilea Război Mondial. În numeroasele sale expuneri, Gafencu a subliniat principalele motive care aduc în discuţie coeziunea la nivel european: o refacere economică a statelor europene, asigurarea unei securităţi comune, precum şi menţinerea păcii prin organizarea unui puternic organism politic continental. „Nu există decât o singură Europă! Chiar dacă trupul său este mutilat şi împărţit, ideea europeană este indivizibilă. Europa nu poate renaşte în Vest, dacă ea moare în Est. Niciunde cuvântul Europa nu găseşte un răspuns mai puternic decât în statele din Est. Ideea de unitate europeană poartă în mintea unei jumătăţi întregi de continent o promisiune de pace şi, prin urmare, o promisiune de eliberare“, spunea Grigore Gafencu în 1948, în contextul creării Grupării Românești pentru o Europă Unită, coordonată chiar de către el cu scopul de a reuni pe toţi românii din exil să îşi poată exprima liber „credinţa în ideea europeană“.

De asemenea, viziunea lui Iuliu Maniu (1873 – 1953), a cărui personalitate exemplară l-a impus ca unul din artizanii Marii Uniri, prim-ministru al României între 1928 – 1930 și 1932 – 1933, nu se oprea la idealul unificării naţionale, ci tindea spre idealul coeziunii europene, deziderat care a reprezentat o constantă a viziunii sale în perioada interbelică. Maniu acorda prioritate integrării economice în procesul unificării europene: „Cât timp cele 30 de state mărunte ale Europei se războiesc între ele, cu granițe vamale mereu schimbătoare și din zi în zi mai umflate, mărfurile europene – încărcate cu taxe și vămi din țară în țară, cu comunicații care se încrucișează și se paralizează prin impedimente administrative și monetare, mai ales într-o atmosfera otrăvită de dușmănii politice – nu pot ține piept concurenței“.

O altă personalitate a epocii, Dimitrie Gusti (1880 – 1955), filosof, sociolog, profesor şi etician, fost preşedinte al Academiei Române, considerând unificarea europeană ca o lege sociologică obiectivă, a angajat Institutul Social Român în susţinerea acestei idei, amplificând dezbaterea ei publică. „Problema europeană este, în primul rând, o chestiune de conştiinţa europeană şi de patriotism european. Trebuie creat patriotismul european, şi am putea spune, securitatea psihologică. Vorbim de securităţi politice şi economice, ceea ce lipseşte în primul rând este însă securitatea psihologică. Europa este ceva dinamic, care devine şi va deveni cum vor şti Europenii să o construiască. Europa trece printr-o criză mortală, nu din cauza, slăbiciunii vârstei, ci pentru că nu este organizată, pentru că pe un spaţiu restrâns trăiesc 27 de state, într-o stare de groaznică anarhie. Europa este însă un continent uman, o creaţie spirituală, o splendidă manifestare de voinţă şi gândire. Europa nu înseamnă deci un teritoriu, ci o ideie social-spirituală, este societatea popoarelor europene. O federaţia europeană nu va fi concurenta Societăţii Naţiunilor, ci va trebui să devină cel mai bun al său auxiliar, contribuind la forţa ei de coeziune“, afirma el în prelegerea publică de încheiere a ciclului organizat de Institutul Social Român în anul 1929-1930, „Experienţa socială și politica contimporană“.

În final, în lumina celebrării în anul 2019, a 160 de ani de la realizarea Unirii Principatelor Române, realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1820 – 1873), și a primei devize naționale, „Toți în unu“, putem considera motto-ul „Coeziunea, o valoare comună europeană“ ca fiind un apel al Președinției României la Consiliul Uniunii Europene  la unitate și coerență, în perspectiva adoptării unor direcții de acțiune care să asigure  o Uniune Europeană puternică, care răspunde nevoilor și este apropiată de cetățenii săi.

Ultimele știri

CHESTIONAR

Pregătirea Președinției României la Consiliul Uniunii Europene

România în imagini

Legături utile